Povestea catelusei din imagine confirma din nou adevarul ca animalul te alege pe tine si nu tu pe el.
Acum 6 ani lucram intr-un magazin si nu prea aveam asa de mult de munca, puteam sa mai arunc cate un ochi si afara. Zilnic trecea un catelus, nu-mi dadeam seama daca era fetita sau baiat, daca era tanar sau batran, fiindca nu mergea niciodata normal, tot timpul fugea cu coada intre picioare. Zi in zi ii aduceam mancare dar nu puteam sa ma apropii cand manca, ca o lua la fuga. Trebuia sa las mancarea jos, sa ma indepartez si dupa aceea se apropia si ea, ca descoperisem ca era catelusa. Si fiindca majoritatea nu au nume pe strada, eu ii tot ziceam “fetita” in sus, “fetita” in jos, si asa a ramas.
