Sa ajutam animalele, pasiunea noastra

Nici nu stiu cum sa incep. In ultimele doua luni s-au intamplat asa de multe incat nu stiu cu care sa incep. Asa ca incep cu inceputul. Acum vreo 2 luni eram in lumea mea, singura si ajutatand sporadic animalele de pe strada, fie cu un pumn de mancare, fie luand acasa din ele, dar oricum, o picatura intr-un ocean. Intr-o seara, Cip s-a dus sa ia ceva de la chiosc, si cand s-a intors m-a chemat in curte si mi-a aratat o mogildeata de catelus care dadea din ciotuletul de coada si se gudura din toata fiinta ei la el, era asa de mica incat probabil nu avea nici o luna, iesise dintr-o cutie de fier de calcat care avea un pulovar inauntru.. Nu m-am gandit ca e draguta si haioasa ci ca este un sufletel care va ajunge rau, eu nevand posibilitatea sa o tin. Situatia mea  locativa nu era deloc sigura in momentul ala si aveam deja 2 caini si 3 pisici.
Am inceput sa plang de nervi si neputinta, ma gandeam ce sa fac cu ea. Am sunat la maica-mea sa o ia la tara, nu a vrut, ca era prea mica si nu avea ce face cu ea, am sunat pe la prieteni, colegi de munca, nimeni nu vroia un catelus, pana la urma am sunat la cei de la Milioane de prieteni. Mi-au spus ca o primesc dar ca nu e indicat sa duc puiul in azil, unde sunt boli diferite si el nefiind imunizat va muri. In acel moment, m-am hotarat fie ce-o fi, desi mi-e rusine de asta, m-am invoit de la servici, si a doua zi am dus-o in azil. Am plans tot drumul in taxiul pe care mi-am dat toti banii pe care-i aveam in momentul ala, pentru ca de abia a doua zi era ziua de salariu. Era pe 9 aprilie, ziua fiicei mele.. Dupa ce am lasat-o acolo, am avut niste mustrari de constiinta ingrozitoare si am butonat netul sa vad daca as fi avut alte solutii. Si sincer as fi avut, dar am fost foarte speriata si agitata si am ales-o pe cea mai convenabila pentru mine dar nu cea mai potrivita pentru biata catelusa. Totusi, cautand pe net, am gasit pe forumul ecosapiens niste discutii si un grup foarte interesant de oameni care incercau sa ajute animalele. I-am contactat si m-am alaturat lor. Am inceput sa fac lobby pentru animale la munca, am adunat ceva banuti, am dat mail-uri peste mail-uri de adoptii, etc. La un moment dat ne-am intalnit si s-a  stabilit ca numele grupului sa fie Anima SOS si ca trebuie sa facem un site, ca sa fim auziti/cititi. Asta s-a si intamplat: www.anima-sos.org/ este in picioare si castiga din ce in ce mai multi membri, atat pe site cat si pe forumul nou creeat.

La un moment dat Elena a postat pe forumul ecosapiens ca are catelusi care sunt de la Milioane de prieteni si ca daca considera potrivit stapanul pentru caine ii poate da spre adoptie. Eu, cu toate mustrarile de constiinta despre catelusa dusa am profitat de ocazie si am cerut detalii despre ea. Intai Elena mi-a facut morala, dar dupa ce i-am explicat situatia mi-a trimis poze cu catelusa, care era bine mersi in casa la ea, o luase din azil ca sa nu se imbolnaveasca. Am fost foarte usurata ca stiu ceva despre ea, si dupa alte cateva zile, am primit si vestea ca a fost adoptata de niste oameni din Sacele, si ca sa fie totul bine ,acum cateva zile am primit si poze cu ea, deja maricica si frumoasa. Ma bucur nespus pentru ea. Dar sa nu divaghez.

Asa am cunoscut-o pe Elena (Brandusa), intai la  telefon si ulterior si in carne si oase, cand m-a ajutat la mare nevoie cu sterilizarea a doua pisici vagaboande: Zgarduta (care acum se numeste Lili, are o noua casa si care era saraca deja sterilizata dar noi nu stiam) si Ciufi, pisica de prin imprejurimile casei mele. Nu am spus nimic nimanui despre ea, fiindca dorea sa faca bine si sa ajute dar in anonimat. Intre timp am cunoscut-o pe tanti Gizela, doamna cu inima mare si curte mica, care avea grija atunci de 13 caini si 5 pisici. Am intalnit-o la veterinar, era cu o pisica bolnavioara. Am luat nr de tel si am promis sa ajuta cum putem. Am fost intr-o sambata la ea, impreuna cu Vio, si am vazut cainii dintr-o locatie si situatia nu era prea roz: Irma era in lant, Fetita la fel, Negruta inchisa intr-o camera, Leo la fel, doar lucky era mai feriit ca nu avea lant si cand mergea la ei ii mai dadea drumul prin curte. Am hotarat sa punem cainii pe net si sa mergem sa reparam poarta sa putem scoate pe Irma din lant. Leo era un ciobanesc corcit dar asa de frumos ca am primit destule apeluri pentru el. Meda, vecina si prietena Brandusei l-a placut asa de mult incat l-a adoptat chiar ea.

 Acum e bine merci la ei in curte, impreuna cu alti 2 caini salvati: Otilia si Igor.
Negruta, Irma si Alma, alte cateluse salvate de Gizi, vor pleca si ele in curand la noi stapani.

Datorita Brandusei a ajuns Nora si Huskyuta, catelusele de la Linuta de la munca sa fie sterilizate, ca sa nu mai umple strazile de pui nedoriti iar noi am contribuit la vaccinarea lor. Pana la urma datorita unor evenimente neplacute (a se vedea dreptul la replica) grupul initial s-a despartit in urmatorul fel: Violeta de-o parte si toti ceilalti de alta.
Noi cei ramasi, am inceput sa ne dam seama ca singuri nu avem nici o sansa si am hotarat sa dam tot ajutorul de care suntem capabili asociatiei MDP din Brasov si Brandusei, pe care pana la urma le-am "prezentat-o". S-au impartit sarcini, fiecare se ocupa de anumite site-uri, postam anunturi de adoptii, mai auzim de una alta, incercam sa gasim solutii.  In ultimele saptamani se pare ca avem succese, se vede ca ne-am organizat. S-au dat spre adoptie vreo 10 catei (Nero, Max, Otilia, Mura, Charlie, Lucky mic si Bijou, Luna, Bursucel, Leo, Igor, Tedy, Foxy,si altii; cei trei pui ai Herei sunt luati de pe strada si asteapta si ei sa fie promovati ), vreo 10 pisicute (a se vedea Gabi si armata lui de matze: puii Pushei, puiul parasit de mama, Bella cea surda, 2 fratiori de-ai ei si acum si mama lor apoi Cleo si Mopsy gasiti de d-na Gizela pe strada, Zgarduta=Lili si nu-mi mai aduc aminte acum toate numele ). In acelasi timp s-au vaccinat 4 catelusi, Hera a fost sterilizata, acum Brandusa se chinuie sa o puna pe picioare ca sa fie apta de adoptie, am adunat-o pe catelusa Lisa parasita cu 4 pui  pe strada (din pacate 3 au murit in noaptea aia).
Maria l-a ajutat pe Vicky, cu piciorul rupt, aruncat la gunoi, al carui fratior era mancat de ciori, pe Bella si cei 4 pui ai ei, pe Nero si pe Tedy, care deja au fost adoptati, o armata de catei de prin Codlea au fost sterilizati si macar acum au grija doar de ei, nu si de o satra de pui. Mihaela a ajutat pisica Suzi care era aproape moarta cand a gasit-o, a pus-o pe picioare, iar acum e bine merci la Ildi, care a adoptat-o cu tot cu cei doi puiuti din dotare, cu care a surprins pe toata lumea, deoarece nimeni nu se astepta sa fete. Si povesti de genul asta sunt foarte multe. Imi pare rau daca nu le pomenesc pe toate. Fiecare dintre noi asa a inceput.

Acum incercam sa promovam 2 catelusi care s-au nascut pe un santier, au cam 7 saptamani. Anuntul l-am luat de pe un stalp (tot d-na Gizi...saraca) am sunat si i-am propus omului putinul ajutor pe care putem sa-l dam: sa incercam sa promovam cateii astfel incat sa nu creasca pe santierul ala vagabonzi, sa sterilizam cateaua, iar el a promis ca va deparazita puii.

La fel, acum se incearca salvarea a 5 pui de matza, aruncati imediat dupa nastere pe un camp si care au nevoie de o mama adoptiva cu lapte.
Doamne ajuta sa fim sanatosi toti in continuare si sa putem ajuta. Ce e important este ca fiecare poate face ceva, cat de putin, fiecare cu ce poate. Suntem constienti ca nu-i putem ajuta pe toti, dar macar pe cat mai multi. Nu v-am convins ca orice ajutor cat de mic conteaza? Pai atunci nici nu are rost...